Cablu audio la metru pentru configurații pe măsură: cablu de instrument coaxial ecranat, cablu de microfon cu doi conductori, cablu de difuzor cu secțiune mare și variante multipereche. Tai exact lungimea necesară pentru pedalboard, rack, instalație fixă sau reparație, și montezi conectorii potriviți fiecărui capăt.
Afișez toate cele 8 rezultate
Cablu la metru: construiește exact conexiunea de care ai nevoie
Cablul vândut la metru este soluția profesională pentru orice situație în care lungimile standard nu se potrivesc: instalații fixe, rack-uri, pedalboard-uri, studiouri și reparații. Plătești exact metrajul folosit, elimini colacii de cablu în exces și alegi separat calitatea cablului și a conectorilor. Ghidul de mai jos acoperă familiile de cablu brut și regulile de dimensionare.
Familiile de cablu brut
Cablul de instrument: un conductor central + ecran coaxial, optimizat pentru semnale slabe de înaltă impedanță - chitară, bas, claviaturi. Cablul de microfon: doi conductori răsuciți + ecran, pentru conexiuni balansate XLR de orice lungime; același cablu servește toate legăturile de linie balansate dintr-un rack. Cablul de difuzor: doi (sau patru) conductori de secțiune mare, fără ecranare - între amplificator și boxe pasive contează rezistența mică, nu ecranul. Cablul stereo/insert și variantele multipereche acoperă cazurile speciale: trasee duble, patch-bay-uri, cablări de studio.
Secțiunea contează: dimensionarea cablului de difuzor
La traseele amplificator-boxă, secțiunea conductorului decide câtă putere ajunge la difuzor. Regula practică: 1,5 mm² până la ~10 metri la puteri medii, 2,5 mm² pentru trasee mai lungi sau puteri mari, 4 mm² pentru subwoofere și distanțe extreme. Subdimensionarea nu se aude ca defect, ci ca pierdere difuză: bas moale, dinamică turtită, amplificator care muncește degeaba. La instalațiile pe linie de 100V distanțele mari sunt norma - acolo secțiunea se calculează pe pierderea totală a traseului.
Ecranarea: spirală sau împletitură
Ecranul cablului decide câtă interferență ajunge în semnal. Ecranul spiralat este flexibil și ieftin, dar se rărește la îndoiri repetate - potrivit pentru trasee fixe. Împletitura densă rezistă mecanic și ecranează constant - alegerea pentru cabluri de scenă mereu în mișcare. Pentru medii dificile (lângă dimmere, alimentatoare, motoare) există și ecran dublu. La cablul de microfon, răsucirea strânsă a celor doi conductori face jumătate din treabă: cu cât pasul răsucirii este mai fin, cu atât rejectează mai bine zgomotul.
Lipirea conectorilor: mai simplu decât pare
Un cablu construit manual cere doar mufe de calitate, un ciocan de lipit decent și puțină metodă: dezizolare curată, pre-cositorire, lipituri scurte și test de continuitate la final. Mufele profesionale cu carcasă înfiletată se pot deschide oricând pentru reparație - avantaj major față de cablurile turnate. Toate tipurile de mufe se găsesc la conectică: jack pentru instrument, XLR pentru microfon și linie balansată, speakON pentru boxe pasive.
Când rămâne mai bună varianta gata echipată
Pentru cabluri mobile de scenă în lungimi standard, un cablu echipat din fabrică rămâne alegerea pragmatică: ansamblu testat, garanție pe tot, zero timp de execuție. Cablul la metru câștigă la instalații fixe, la metraje atipice, la cantități mari (zece patch-uri de rack costă semnificativ mai puțin construite manual) și la reparații - un cablu bun cu mufa defectă renaște cu o mufă nouă în loc să ajungă la gunoi.
Întrebări frecvente
Ce grosime de cablu de difuzor îmi trebuie?
Orientativ: 1,5 mm² pentru trasee scurte (până la ~10 m) la puteri medii, 2,5 mm² pentru trasee lungi sau puteri mari, 4 mm² pentru subwoofere puternice și distanțe extreme. Secțiunea prea mică nu „strică" nimic vizibil, dar pierde putere pe traseu: bas moale și dinamică redusă. La dubii, alege secțiunea mai mare - diferența de cost pe metru este mică.
Pot folosi același cablu la metru pentru microfon și pentru linie?
Da - cablul de microfon (doi conductori + ecran) este cablul universal pentru orice conexiune balansată: microfoane, legături de linie între mixer și procesoare, cablări de rack și patch-bay. Este cel mai versatil cablu brut pe care îl poți stoca: din același colac faci cabluri XLR, jack TRS balansat și inserturi.
Ce sculă și ce pricepere îmi trebuie ca să montez singur conectorii?
Un ciocan de lipit de 25-60 W cu vârf fin, fludor, un clește de dezizolat și ideal un multimetru pentru testul final de continuitate. Tehnica se învață în câteva încercări: dezizolare curată, pre-cositorirea firelor, lipituri scurte și ferme. Mufele cu carcasă înfiletată iartă greșelile - se deschid și se relipesc oricând. Primul cablu durează o jumătate de oră, al zecelea cinci minute.
Ecran spiralat sau împletit - care este mai bun?
Pentru cabluri care se mișcă (scenă, instrument), împletitura densă: rezistă la îndoiri repetate și ecranează constant. Ecranul spiralat este mai flexibil și mai ieftin, dar se rărește în timp la manipulare intensă - potrivit pentru trasee fixe și instalații. În medii cu interferențe puternice, caută cablu cu ecran dublu sau folie suplimentară.
Este mai ieftin cablul la metru decât cel gata echipat?
La bucată, diferența este moderată; la cantitate, semnificativă - un rack sau un pedalboard cu multe patch-uri iese considerabil mai avantajos construit manual, iar lungimile sunt exact cele necesare. Câștigul real este însă pe termen lung: cablul cu mufe înfiletate se repară în minute, pe când cablul turnat defect se aruncă. Pentru 1-2 cabluri de scenă în lungimi standard, varianta echipată rămâne pragmatică.
Cât cablu să comand ca să nu rămân descoperit?
Măsoară traseul real (nu distanța în linie dreaptă), adaugă rezervă pentru rutare pe lângă margini și colțuri, plus 10-15% pentru capete și eventuale relipiri. La instalații fixe, cablul se trage pe traseul final înainte de tăiere. Un rest de câțiva metri în colac nu este pierdere - este materialul primei reparații viitoare.